5 Dacă zilele lui sînt hotărîte,dacă i-ai numărat lunile,dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6 întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei.
7 Un copac, și tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăslește din nou,și iar dă lăstari.
8 Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,cînd îi piere trunchiul în țărînă,
9 înverzește iarăș de mirosul apei,și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri,și cum seacă și se usucă rîurile,