6 întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei.
7 Un copac, și tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăslește din nou,și iar dă lăstari.
8 Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,cînd îi piere trunchiul în țărînă,
9 înverzește iarăș de mirosul apei,și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri,și cum seacă și se usucă rîurile,
12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală;cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă,și nu se mai scoală din somnul lui.