1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis:
2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte cari n’ajută la nimic,și prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura,și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osîndește,buzele tale mărturisesc împotriva ta.