2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte cari n’ajută la nimic,și prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura,și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osîndește,buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu ești omul care s’a născut întîi?Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?