2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;voi toți sînteți niște mîngîietori supărăcioși.
3 Cînd se vor sfîrși aceste vorbe în vînt?Și pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu,de ați fi în locul meu?V’aș copleși cu vorbe,aș da din cap la voi,
5 v’aș mîngîia cu gura,și aș mișca din buzeca să vă ușurez durerea?
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s’alină,iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m’a stors de puteri …Mi-ai pustiit toată casa!
8 M’ai apucat, ca pe un vinovat;dovadă slăbiciunea mea,care se ridică și mă învinuie în față.