11 Ce! mi s’au dus zilele,mi s’au nimicit planurile,planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea …
12 Și ei mai spun că noaptea este zi,că se apropie lumina, cînd întunerecul a și venit!
13 Cînd Locuința morților o aștept ca locuință,cînd în întunerec îmi voi înălța culcușul;
14 cînd strig gropii: «Tu ești tatăl meu!»Și viermilor: «Voi sînteți mama și sora mea!»
15 Unde mai este atunci nădejdea mea?Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la porțile locuinței morților,cînd vom merge împreună (Nădejdea mea și eu.) să ne odihnim în țărînă.“