1 Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis:
2 „Gîndurile mele mă silesc să răspund,și frămîntarea mea nu-mi dă pace.
3 Am auzit mustrări cari mă umplu de rușine,și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund.
4 Nu știi tu că, de mult de tot,de cînd a fost așezat omul pe pămînt,
5 biruința celor răi a fost scurtă,și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6 Chiar dacă s’ar înălța pînă la ceruri,și capul i-ar ajunge pînă la nori,