6 Luai fără pricină zăloage dela frații tăi,lăsai fără haine pe cei goi.
7 Nu dădeai apă omului însetat,nu voiai să dai pîne omului flămînd.
8 Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale,și brațele orfanilor le frîngeai.
10 Pentru aceea ești înconjurat de curse,și te-a apucat groaza dintr’o dată.
11 Nu vezi dar acest întunerec,aceste ape multe cari te năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri?Privește vîrful stelelor, ce înalt este!