2 „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,
3 că atîta vreme cît voi avea suflet,și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gîndul să vă dau dreptate!Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăția.
6 Țin să-mi scot dreptatea,și nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmașul meu să fie ca cel rău,și protivnicul meu ca cel nelegiuit!
8 Ce nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit;cînd îi taie Dumnezeu firul vieții, cînd îi ia sufletul?