2 „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,și Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,și cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6 cînd mi se scăldau pașii în smîntînă,și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare.