4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,și cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6 cînd mi se scăldau pașii în smîntînă,și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare.
9 Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii.