22 cari n’ar mai putea de bucurieși de veselie, dacă ar găsi mormîntul? –
23 Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile?
24 Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele,și jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întîmplă;de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N’am nici liniște, nici pace, nici odihnă,și necazul dă peste mine.“