7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele,de ceice știu să întărîte Leviatanul;
9 să se întunece stelele din amurgul ei,în zădar să aștepte lumina,și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,nici n’a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei?
12 Dece am găsit genunchi cari să mă primească?Și țîțe cari să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m’aș odihni