11 Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,nu mai au niciun frîu înaintea mea.
12 Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea,și îmi împing picioarele,și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
13 Îmi nimicesc cărareași lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine,se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
15 Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Și acum, mi se topește sufletul în mine,și m’au apucat zilele suferinței.
17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.