13 Îmi nimicesc cărareași lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine,se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
15 Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Și acum, mi se topește sufletul în mine,și m’au apucat zilele suferinței.
17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinței haina își pierde fața,mi se lipește de trup ca o cămașă.
19 Dumnezeu m’a aruncat în noroi,și am ajuns ca țărîna și cenușa.