25 Nu plîngeam eu pe cel amărît?N’avea inima mea milă de cel lipsit?
26 Mă așteptam la fericire,și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine;trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunerecul.
27 Îmi ferb măruntaiele fără încetare,m’au apucat zilele de durere.
28 Umblu înegrit, dar nu de soare.Mă scol în plină adunare, și strig ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacalii,tovarăș cu struții.
30 Pielea mi se înegrește și cade,iar oasele îmi ard și se usucă.
31 Arfa mea s’a prefăcut în instrument de jale,și cavalul meu scoate sunete plîngătoare.