27 și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură:
28 și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29 Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem;
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?»
32 Dacă petrecea străinul noaptea afară,dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii (Ca oamenii sau ca Adam.),și mi-am închis nelegiuirile în sîn,