4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț;și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri mari pe cari noi nu le înțelegem.
6 El zice zăpezii: «Cazi pe pămînt!»Zice acelaș lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
7 Pecetluiește mîna tuturor oamenilor,pentruca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se trage într’o peșteră,și se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine dela miazăzi,și frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiața,și micșorează locul apelor mari.