13 În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul,cînd oamenii sînt cufundați într’un somn adînc,
14 m’a apucat groaza și spaima,și toate oasele mi-au tremut.
15 Un duh a trecut pe lîngă mine …Tot părul mi s’a sbîrlit ca ariciul …
16 Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei.Și am auzit un glas care șoptea încetișor:
17 „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
18 Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,
19 cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari își trag obîrșia din țărînă,și pot fi zdrobiți ca un vierme!