6 De aceea mi-e scîrbă de mineși mă pocăiesc în țărînă și cenușă.“
7 Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mînia Mea S’a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n’ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luați acum șapte viței și șapte berbeci, duceți-vă la robul Meu Iov, și aduceți o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n’ați vorbit așa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.“
9 Elifaz din Teman, Bildad din Șuah, și Țofar din Naama s’au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10 Domnul a adus pe Iov iarăș în starea lui dela început, dupăce s’a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.
11 Frații, surorile, și vechii prieteni ai lui Iov au venit toți să-l vadă, și au mîncat cu el în casă. L-au plîns și l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, și fiecare i-a dat un chesita și un inel de aur.
12 În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de părechi de boi, și o mie de măgărițe.