10 Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleșește:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.
11 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă?
13 Nu sînt eu lipsit de ajutor,și n’a fugit mîntuirea de mine?
14 Cel ce sufere are drept la mila prietenului,chiar dacă părăsește frica de Cel A tot puternic.
15 Frații mei s’au arătat înșelători ca un pîrîu,ca albia pîraielor cari trec.
16 Un sloi le turbură cursul,zăpada se îngrămădește pe ele;