7 Orice lucru de care aș vrea să nu m’ating,acela-i hrana mea, fie cît de grețoasă ea!
8 O, de mi s’ar asculta dorința,și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,întindă-Și mîna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleșește:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.
11 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă?
13 Nu sînt eu lipsit de ajutor,și n’a fugit mîntuirea de mine?