1 Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaș,și zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră,cum își așteaptă muncitorul plata,
3 așa am eu parte de luni de durere,și partea mea sînt nopți de suferință.
4 Mă culc, și zic:«Cînd mă voi scula?Cînd se va sfîrși noaptea?»Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă,pielea-mi crapă și se desface.
6 Zilele mele sboară mai iuți decît suveica țesătorului,se duc și nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.