1 Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, și am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2 Dar cu cît proorocii îi chemau, cu atît ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, și tămîie chipurilor idolești.
3 Și totuș Eu am învățat pe Efraim să meargă, și l-am ridicat în brațe; dar n’au văzut că Eu îi vindecam.
4 I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lîngă gură. M’am plecat spre ei și le-am dat de mîncare.
5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentrucă n’au voit să se întoarcă la Mine.
6 Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mînca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe cari le-au făcut.
7 Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; și dacă sînt chemați înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.
8 „Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se sbate inima în Mine, și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!
9 Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om. Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău, și nu voi veni să prăpădesc.
10 Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuș va răcni, și copiii vor alerga tremurînd dela apus.
11 Vor alerga tremurînd din Egipt, ca o pasăre, și din țara Asiriei, ca o porumbiță. Și-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.“
12 Efraim mă înconjoară cu minciuni, și casa lui Israel cu înșelătorii. Iuda este tot hoinar față de Dumnezeu, față de Cel Sfînt și credincios.