2 Dar cu cît proorocii îi chemau, cu atît ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, și tămîie chipurilor idolești.
3 Și totuș Eu am învățat pe Efraim să meargă, și l-am ridicat în brațe; dar n’au văzut că Eu îi vindecam.
4 I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lîngă gură. M’am plecat spre ei și le-am dat de mîncare.
5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentrucă n’au voit să se întoarcă la Mine.
6 Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mînca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe cari le-au făcut.
7 Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; și dacă sînt chemați înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.
8 „Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se sbate inima în Mine, și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!