1 Iar credinţa este substanţa lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute.
2 Fiindcă prin aceasta bătrânii au obţinut o bună mărturie.
3 Prin credinţă înţelegem că au fost urzite lumile prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa că lucrurile care sunt văzute nu au fost făcute din lucruri care se văd.
4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu nespus mai bun decât Cain, sacrificiul prin care el a obţinut mărturia că a fost drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin aceasta, deşi mort, încă vorbeşte.
5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; şi nu a fost găsit, deoarece Dumnezeu l-a strămutat; fiindcă înainte de strămutarea lui, a avut această mărturie, că i-a plăcut lui Dumnezeu.
6 Iar fără credinţă este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel.
7 Prin credinţă, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre lucrurile ce încă nu se vedeau, împins de teamă, a pregătit o arcă pentru salvarea casei sale, prin care el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii, care este prin credinţă.
8 Prin credinţă, Avraam, după ce a fost chemat să meargă la locul pe care avea să îl primească mai apoi drept moştenire, a ascultat; şi a mers, neştiind încotro mergea.
9 Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisiunii, ca într-o ţară străină, locuind în corturi cu Isaac şi Iacob, co-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.
10 Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor şi făcător este Dumnezeu.
11 Prin credinţă şi Sara însăşi a primit putere pentru conceperea seminţei şi a născut un copil, deşi îi trecuse vârsta, fiindcă l-a socotit credincios pe cel ce promisese.
12 De aceea chiar dintr-unul şi acela ca şi mort, s-au născut o mulţime ca stelele cerului, şi nenumăraţi ca nisipul de pe ţărmul mării.
13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit lucrurile promisiunilor, ci, văzându-le de departe, au şi fost convinşi despre ele, le-au şi îmbrăţişat şi au mărturisit că erau străini şi locuitori temporari pe pământ.
14 Fiindcă toţi cei ce spun astfel de lucruri, arată clar că ei caută o patrie.
15 Şi, într-adevăr, dacă şi-ar fi amintit de patria aceea de unde au ieşit, ar fi avut ocazia să se întoarcă.
16 Dar acum, ei doresc o patrie mai bună, care este cerească; de aceea Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor; fiindcă le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, l-a oferit pe Isaac; şi cel ce a primit promisiunile l-a oferit pe singurul său fiu născut,
18 Despre care s-a spus: Pentru că în Isaac îţi va fi numită sămânţa;
19 Socotind că Dumnezeu a fost în stare să îl învie chiar dintre morţi, de unde, printr-o prefigurare, l-a şi primit.
20 Prin credinţă, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi Esau referitor la lucrurile ce vor veni.
21 Prin credinţă, Iacob, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe amândoi fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.
22 Prin credinţă, Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, a amintit despre ieşirea copiilor lui Israel şi a dat poruncă referitor la oasele sale.
23 Prin credinţă, Moise, după ce s-a născut, a fost ascuns trei luni de către părinţii lui, pentru că au văzut că era un copil frumos; şi nu s-au temut de porunca împăratului.
24 Prin credinţă, Moise, când a crescut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 Alegând mai degrabă să sufere necaz cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului.
26 Considerând ocara lui Cristos ca bogăţii mai mari decât tezaurele aflate în Egipt, fiindcă se uita la răsplătire.
27 Prin credinţă, a părăsit Egiptul, netemându-se de furia împăratului, fiindcă a îndurat, ca văzând pe cel care este invizibil.
28 Prin credinţă, a ţinut paştele şi stropirea sângelui, ca nu cumva cel ce nimicea pe întâii născuţi să se atingă de ei.
29 Prin credinţă, au trecut ca pe uscat prin Marea Roşie, în care egiptenii, încercând să o treacă, s-au înecat.
30 Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31 Prin credinţă, curva Rahab nu a pierit cu cei care nu au crezut, fiindcă primise spionii cu pace.
32 Şi ce să mai spun? Fiindcă nu mi-ar ajunge timpul să istorisesc despre Ghedeon şi Barac şi Samson şi Iefta şi despre David şi Samuel şi de profeţi,
33 Care, prin credinţă, au supus împărăţii, au lucrat dreptate, au obţinut promisiuni, au închis gurile leilor,
34 Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au fost întăriţi prin slăbiciune, au devenit viteji în luptă, au pus pe fugă armatele străine.
35 Femeile i-au primit înapoi pe morţii lor prin înviere; iar alţii au fost torturaţi, neacceptând eliberarea, ca să obţină o înviere mai bună;
36 Şi alţii au suferit încercare prin batjocuri şi biciuiri, da, chiar mai mult, prin lanţuri şi închisoare;
37 Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au rătăcit în piei de oaie şi de capre, fiind lipsiţi, nenorociţi, chinuiţi;
38 (Ei, de care lumea nu era demnă); au rătăcit în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi crăpăturile pământului.
39 Şi toţi aceştia, obţinând o bună mărturie prin credinţă, nu au primit lucrurile promisiunii,
40 Dumnezeu pregătind ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie făcuţi desăvârşiţi fără noi.