1 De aceea şi noi, fiind încercuiţi cu un nor aşa de mare de martori, să lăsăm deoparte fiecare greutate şi păcatul care ne copleşeşte aşa de uşor şi să alergăm cu răbdare cursa care este pusă înaintea noastră,
2 Privind cu atenţie la Isus, autorul şi desăvârşitorul credinţei noastre care, pentru bucuria pusă înaintea lui, a îndurat crucea, dispreţuind ruşinea şi este aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.
3 Căci luaţi aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoşilor faţă de el, ca nu cumva să obosiţi şi să cădeţi de oboseală în minţile voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.
5 Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor copii: Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu cădea de oboseală când eşti mustrat de el;
6 Fiindcă Domnul disciplinează pe cine iubeşte şi biciuieşte pe fiecare fiu pe care îl primeşte.
7 Dacă înduraţi disciplinarea, Dumnezeu se poartă cu voi precum cu fii; căci, care este fiul pe care nu îl disciplinează tatăl?
8 Dar dacă sunteţi fără disciplinare, din care toţi sunt părtaşi, atunci sunteţi bastarzi şi nu fii.
9 Mai mult, după carnea noastră am avut părinţi care ne-au disciplinat şi i-am respectat; nu cu atât mai mult să fim în supunere Tatălui duhurilor şi să trăim?
10 Fiindcă ei, într-adevăr, pentru puţine zile ne disciplinau după cum li se părea bine; dar el, pentru folosul nostru, ca să fim părtaşi ai sfinţeniei lui.
11 Dar nicio disciplinare din prezent nu pare a fi bucurie, ci mâhnire; totuşi la urmă ea dă rodul paşnic al dreptăţii celor ce au fost antrenaţi prin ea.
12 De aceea, ridicaţi mâinile care atârnă şi îndreptaţi genunchii slăbiţi;
13 Şi faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, ca nu cumva cel şchiop să fie abătut de pe cale ci, mai degrabă, să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul;
15 Veghind, ca nu cumva cineva să fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva, răsărind vreo rădăcină de amărăciune, să vă tulbure şi prin aceasta mulţi să fie întinaţi;
16 Ca nu cumva să fie cineva curvar sau profan, ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul său de întâi născut.
17 Fiindcă ştiţi că mai apoi, voind să moştenească binecuvântarea, a fost respins; fiindcă nu a găsit loc pentru pocăinţă, deşi cu grijă a căutat-o cu lacrimi.
18 Fiindcă nu v-aţi apropiat de muntele care se putea atinge şi care ardea cu foc, nici de negură şi întuneric şi furtună,
19 Şi nici de sunetul de trâmbiţă şi de vocea cuvintelor, pe care cei ce au auzit-o au implorat să nu li se mai vorbească niciun cuvânt;
20 (Fiindcă nu puteau îndura ceea ce era poruncit: Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu lancea;
21 Şi aşa de înspăimântătoare era priveliştea, încât Moise a spus: Sunt tare îngrozit şi tremur);
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, şi de miriadele de îngeri,
23 De adunarea tuturor şi biserica întâilor născuţi, care sunt scrişi în cer, şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile celor drepţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 Şi de Isus, mijlocitorul legământului cel nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte lucruri mai bune decât al lui Abel.
25 Vedeţi să nu refuzaţi pe cel ce vorbeşte. Căci dacă nu au scăpat cei ce l-au refuzat pe cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la cel ce vorbeşte din cer,
26 A cărui voce a clătinat pământul atunci, dar acum a promis, spunând: Eu clatin încă o dată, nu doar pământul, ci şi cerul.
27 Şi acest cuvânt: Încă o dată, arată îndepărtarea lucrurilor clătinate, ca a unor lucruri făcute, pentru ca să rămână acele lucruri care nu pot fi clătinate.
28 De aceea, primind o împărăţie care nu poate fi clătinată, să avem har prin care să servim plăcut lui Dumnezeu, cu reverenţă şi teamă evlavioasă,
29 Fiindcă, Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.