1 De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus,
2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui.
3 Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa.
4 Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zideşte toate este Dumnezeu.
5 Şi Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturie acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea;
6 Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ţinem strâns cutezanţa şi bucuria speranţei, până la sfârşit.
7 De aceea, (aşa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui,
8 Nu vă împietriţi inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie,
9 Când părinţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi au văzut faptele mele patruzeci de ani.
10 De aceea m-am mâhnit pe această generaţie şi am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor şi nu au cunoscut căile mele.
11 Aşa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
12 Luaţi seama, fraţilor, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinţei, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
13 Ci îndemnaţi-vă zilnic unii pe alţii, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înşelătoria păcatului.
14 Fiindcă suntem făcuţi părtaşi ai lui Cristos, dacă ţinem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârşit;
15 Deoarece se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui, nu vă împietriţi inimile ca în răzvrătire.
16 Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise.
17 Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Şi cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?
19 Aşadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinţei.