4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu nespus mai bun decât Cain, sacrificiul prin care el a obţinut mărturia că a fost drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin aceasta, deşi mort, încă vorbeşte.
5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; şi nu a fost găsit, deoarece Dumnezeu l-a strămutat; fiindcă înainte de strămutarea lui, a avut această mărturie, că i-a plăcut lui Dumnezeu.
6 Iar fără credinţă este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel.
7 Prin credinţă, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre lucrurile ce încă nu se vedeau, împins de teamă, a pregătit o arcă pentru salvarea casei sale, prin care el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii, care este prin credinţă.
8 Prin credinţă, Avraam, după ce a fost chemat să meargă la locul pe care avea să îl primească mai apoi drept moştenire, a ascultat; şi a mers, neştiind încotro mergea.
9 Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisiunii, ca într-o ţară străină, locuind în corturi cu Isaac şi Iacob, co-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.
10 Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor şi făcător este Dumnezeu.