1 Aşadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în odihna lui, să ne temem ca nu cumva unora să le pară că unii nu aţi ajuns la ea.
2 Pentru că nouă, ca şi lor, ne-a fost predicată evanghelia; dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă în cei ce l-au auzit.
3 Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Aşa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii.
4 Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările lui.
5 Şi în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea.
6 De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinţei.