5 Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.
6 Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoţii intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.
7 Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuşi şi pentru greşelile poporului;
8 Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol,
9 Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desăvârşi în ce priveşte conştiinţa pe cel ce servea,
10 Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11 Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,