1 Astfel mi-a arătat Domnul Dumnezeu; şi, iată, un coş cu fructe de vară.
2 Şi a spus: Amos ce vezi? Iar eu am spus: Un coş cu fructe de vară. Atunci Domnul mi-a spus: A venit sfârşitul asupra poporului meu Israel; nu voi mai trece pe lângă ei.
3 Şi cântările templului vor fi urlete în acea zi, spune Domnul Dumnezeu; vor fi multe trupuri moarte în fiecare loc; ei le vor arunca afară în tăcere.
4 Ascultaţi aceasta, voi care înghiţiţi pe nevoiaşi, pentru a face pe săracii ţării să înceteze,
5 Spunând: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâne? şi sabatul, ca să punem înainte grâu, făcând efa mică şi şekelul mare, şi prin înşelăciune falsificând balanţele?
6 Ca să cumpărăm pe săraci pentru argint şi pe nevoiaşi pentru o pereche de încălţăminte; da, şi să vindem codina grâului?
7 Domnul a jurat pe maiestatea lui Iacob: Cu siguranţă nu voi uita vreuna din lucrările lor.
8 Să nu se cutremure ţara pentru aceasta, şi să nu se jelească oricine care locuieşte în ea? Şi se va ridica în întregime ca un potop; şi va fi lepădată şi înecată, precum prin potopul Egiptului.
9 Şi se va întâmpla în acea zi, spune Domnul Dumnezeu, că voi face ca soarele să apună la amiază şi voi întuneca pământul în plină zi;
10 Şi voi preface sărbătorile voastre în jale şi toate cântările voastre în plângere; şi voi aduce pânză de sac pe toate coapsele şi chelie pe fiecare cap; şi o voi face ca jalea pentru singurul fiu şi sfârşitul ei ca o zi amară.
11 Iată, vin zilele, spune Domnul Dumnezeu, că voi trimite o foamete în ţară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor Domnului;
12 Şi ei vor rătăci de la mare la mare şi de la nord până la est, vor alerga încoace şi încolo pentru a căuta cuvântul Domnului şi nu îl vor găsi.
13 În acea zi fecioarele cele frumoase şi tinerii vor leşina de sete.
14 Cei care jură pe păcatul Samariei şi spun: Dane, viu este dumnezeul tău; şi: Viu este obiceiul Beer-Şebei; chiar ei vor cădea şi niciodată nu se vor mai ridica.