2 Şi a spus: Amos ce vezi? Iar eu am spus: Un coş cu fructe de vară. Atunci Domnul mi-a spus: A venit sfârşitul asupra poporului meu Israel; nu voi mai trece pe lângă ei.
3 Şi cântările templului vor fi urlete în acea zi, spune Domnul Dumnezeu; vor fi multe trupuri moarte în fiecare loc; ei le vor arunca afară în tăcere.
4 Ascultaţi aceasta, voi care înghiţiţi pe nevoiaşi, pentru a face pe săracii ţării să înceteze,
5 Spunând: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâne? şi sabatul, ca să punem înainte grâu, făcând efa mică şi şekelul mare, şi prin înşelăciune falsificând balanţele?
6 Ca să cumpărăm pe săraci pentru argint şi pe nevoiaşi pentru o pereche de încălţăminte; da, şi să vindem codina grâului?
7 Domnul a jurat pe maiestatea lui Iacob: Cu siguranţă nu voi uita vreuna din lucrările lor.
8 Să nu se cutremure ţara pentru aceasta, şi să nu se jelească oricine care locuieşte în ea? Şi se va ridica în întregime ca un potop; şi va fi lepădată şi înecată, precum prin potopul Egiptului.