8 Şi Solomon i-a spus lui Dumnezeu: Ai arătat mare milă tatălui meu David, şi m-ai făcut să domnesc în locul lui.
9 Şi, Doamne Dumnezeule, să fie întemeiată, promisiunea ta către David, căci m-ai făcut împărat peste un popor numeros ca ţărâna pământului.
10 Dă-mi acum înţelepciune şi cunoaştere, ca să ies şi să intru înaintea acestui popor, fiindcă cine poate judeca acest popor al tău, care este atât de mare?
11 Şi Dumnezeu i-a spus lui Solomon: Deoarece aceasta a fost în inima ta şi nu ai cerut bogăţii, avere, sau onoare, nici viaţa duşmanilor tăi, nici nu ai cerut viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoaştere pentru tine însuţi, ca să judeci poporul meu, peste care te-am făcut împărat;
12 Înţelepciune şi cunoaştere îţi este dăruită; şi îţi voi da bogăţii şi avere şi onoare, aşa cum nu au avut niciunul dintre împăraţii care au fost înaintea ta, nici nu va avea la fel vreunul după tine.
13 Atunci Solomon a venit de la înălţimea care era la Gabaon, de dinaintea tabernacolului întâlnirii, la Ierusalim; şi a domnit peste Israel.
14 Şi Solomon a adunat care şi călăreţi; şi a avut o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile pentru care şi cu împăratul, la Ierusalim.