1 Şi, când Solomon a sfârşit rugăciunea, focul s-a coborât din cer şi a mistuit ofranda arsă şi sacrificiile; şi gloria Domnului a umplut casa.
2 Şi preoţii nu au putut intra în casa Domnului, deoarece gloria Domnului umpluse casa Domnului.
3 Şi când toţi copiii lui Israel au văzut cum focul a coborât, şi au văzut gloria Domnului asupra casei, s-au plecat cu faţa la pământ pe pavaj şi s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, spunând: Fiindcă el este bun; că a lui milă dăinuieşte pentru totdeauna.
4 Atunci împăratul şi tot poporul au oferit sacrificii înaintea Domnului.
5 Şi împăratul Solomon a adus un sacrificiu de douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; astfel împăratul şi tot poporul au dedicat casa lui Dumnezeu.
6 Şi preoţii au stat în serviciile lor; leviţii de asemenea cu instrumentele muzicale ale Domnului, pe care împăratul David le-a făcut ca să laude pe Domnul, deoarece mila lui dăinuieşte pentru totdeauna, cu cântarea de laudă a lui David în mâna lor; şi preoţii au sunat trâmbiţele înaintea lor şi tot Israelul a stat în picioare.
7 Mai mult, Solomon a sfinţit mijlocul curţii care era înaintea casei Domnului, căci acolo a adus el ofrande arse şi grăsimea ofrandelor de pace, deoarece altarul de aramă pe care Solomon îl făcuse nu era în stare să primească ofrandele arse şi darurile de mâncare şi grăsimea.
8 Tot atunci, Solomon a ţinut sărbătoarea şapte zile, şi tot Israelul împreună cu el, o foarte mare adunare, de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului.
9 Şi în a opta zi au făcut o adunare solemnă, fiindcă au ţinut dedicarea altarului şapte zile, şi sărbătoarea şapte zile.
10 Şi în a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea el a trimis poporul la corturile lor, veseli şi voioşi în inimă pentru bunătatea pe care Domnul a arătat-o lui David şi lui Solomon şi lui Israel, poporul său.
11 Astfel Solomon a terminat casa Domnului şi casa împăratului; şi tot ce a intrat în inima lui Solomon să facă în casa Domnului şi în propria casă, a făcut cu prosperitate.
12 Şi Domnul i s-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a spus: Am auzit rugăciunea ta şi am ales acest loc pentru mine însumi, drept casă de sacrificii.
13 Dacă voi închide cerul ca să nu fie ploaie, sau dacă voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, sau dacă voi trimite ciumă printre poporul meu,
14 Dacă poporul meu, care este chemat după numele meu, se va umili şi se va ruga şi va căuta faţa mea şi se va abate de la căile lui rele, atunci voi asculta din cer şi îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara.
15 Şi ochii mei vor fi deschişi şi urechile mele atente la rugăciunea care este făcută în acest loc.
16 Fiindcă acum am ales să sfinţesc această casă, ca numele meu să fie acolo pentru totdeauna; şi ochii mei şi inima mea să fie acolo în toate zilele.
17 Şi cât despre tine, dacă vei voi să umbli înaintea mea, precum a umblat tatăl tău, David, şi să faci conform cu tot ceea ce ţi-am poruncit şi să fi atent la statutele mele şi la judecăţile mele,
18 Atunci voi întemeia tronul împărăţiei tale, precum am încheiat legământ cu David, tatăl tău, spunând: Nu îţi va lipsi un bărbat să fie conducător în Israel.
19 Dar dacă te întorci şi părăseşti statutele şi poruncile mele, pe care le-am pus înaintea ta şi vei merge şi vei servi alţi dumnezei şi te vei închina lor,
20 Atunci îi voi smulge din rădăcini din ţara mea pe care le-am dat-o; şi această casă, pe care am sfinţit-o pentru numele meu, o voi arunca din faţa mea şi o voi face să fie un proverb şi o zicătoare printre toate naţiunile.
21 Şi această casă, cât este de înaltă, va fi o înmărmurire pentru fiecare om ce trece pe lângă ea, astfel încât va spune: De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei case?
22 Şi i se va răspunde: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi s-au lipit de alţi dumnezei şi li s-au închinat şi le-au servit: de aceea a adus el tot acest rău peste ei.