17 Nu va fi nevoie să luptaţi în această bătălie; aşezaţi-vă, staţi liniştiţi şi vedeţi salvarea Domnului pe care v-o va da; O, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; mâine ieşiţi împotriva lor, fiindcă Domnul va fi cu voi.
18 Şi Iosafat şi-a plecat capul cu faţa la pământ; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-se Domnului.
19 Şi leviţii, dintre copiii chehatiţilor şi dintre copiii coreiţilor, au stat în picioare să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu voce tare.
20 Şi s-au ridicat devreme dimineaţa şi au ieşit în pustiul din Tecoa; şi cum au ieşit, Iosafat a stat în picioare şi a spus: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului; Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru, astfel veţi fi voi întemeiaţi; credeţi pe profeţii lui, astfel veţi prospera.
21 Şi după ce s-a sfătuit cu poporul, a rânduit cântăreţi Domnului şi pe cei care să laude frumuseţea sfinţeniei; şi pe când ieşeau înaintea armatei, spuneau: Lăudaţi pe Domnul, fiindcă mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
22 Şi când au început să cânte şi să laude, Domnul a pus pânde împotriva copiilor lui Amon, lui Moab şi a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda; şi au fost loviţi.
23 Căci copiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor muntelui Seir, să îi ucidă şi să îi nimicească în întregime; şi când au terminat cu locuitorii din Seir, fiecare a ajutat pentru a nimici pe altul.