14 Şi s-a întâmplat, după ce Amaţia a venit de la măcelul edomiţilor, că a adus dumnezeii copiilor lui Seir şi i-a pus să fie dumnezeii lui şi s-a prosternat înaintea lor şi le-a ars tămâie.
15 De aceea mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Amaţia şi a trimis la el un profet, care i-a spus: De ce ai căutat după dumnezeii poporului, care nu pot elibera pe propriul lor popor din mâna ta?
16 Şi s-a întâmplat, precum vorbea cu el, că împăratul i-a spus: Eşti tu rânduit pentru a sfătui pe împărat? Lasă-mă! De ce să fii lovit? Atunci profetul l-a lăsat şi a spus: Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut aceasta, nedând ascultare sfatului meu.
17 Atunci Amaţia, împăratul lui Iuda, a făcut sfat şi a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, spunând: Vino, să ne vedem unul pe altul la faţă.
18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amaţia, împăratul lui Iuda, spunând: Ciulinul care era în Liban a trimis la cedrul care era în Liban, spunând: Dă pe fiica ta de soţie fiului meu; şi a trecut o fiară a câmpului, care era în Liban, şi a călcat în picioare ciulinul.
19 Tu spui: Iată, am lovit pe edomiţi; şi inima ta te-a înălţat la fălire; rămâi acum acasă; de ce să te amesteci spre vătămarea ta, ca să cazi tu şi Iuda cu tine?
20 Dar Amaţia a refuzat să asculte, fiindcă a venit de la Dumnezeu, ca să îi dea în mâna duşmanilor lor, deoarece au căutat după dumnezeii lui Edom.