17 Şi preotul Azaria a intrat după el; şi cu el au intrat optzeci de preoţi ai Domnului, bărbaţi viteji;
18 Şi s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au spus: Nu ţie ţi se cuvine să arzi tămâie Domnului, ci preoţilor, fiii lui Aaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie; ieşi din sanctuar, fiindcă ai încălcat legea; şi nu va fi pentru onoarea ta de la Domnul Dumnezeu.
19 Atunci Ozia s-a înfuriat şi avea o tămâietoare în mâna lui pentru a arde tămâie; şi, în timp ce era furios pe preoţi, lepra s-a ridicat pe fruntea lui înaintea preoţilor în casa Domnului, lângă altarul tămâiei.
20 Şi Azaria, mai marele preot, şi toţi preoţii, s-au uitat la el şi, iată, era lepros pe frunte şi l-au grăbit să iasă afară de acolo, da, el însuşi s-a grăbit să iasă afară, pentru că Domnul l-a lovit.
21 Şi împăratul Ozia a fost un lepros până în ziua morţii lui şi a locuit într-o casă aparte, fiindcă era un lepros, căci a fost îndepărtat de la casa Domnului; şi Iotam, fiul său, a fost peste casa împăratului, judecând poporul ţării.
22 Şi restul faptelor lui Ozia, cele dintâi şi cele din urmă, le-a scris profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
23 Astfel Ozia a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat cu părinţii lui în câmpul de înmormântare care aparţinea împăraţilor, fiindcă au spus: El este un lepros; şi Iotam, fiul său, a domnit în locul său.