12 Şi a stat în picioare înaintea altarului Domnului în prezenţa întregii adunării a lui Israel şi şi-a întins mâinile;
13 Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coţi şi largă de cinci coţi şi înaltă de trei coţi şi a aşezat-o în mijlocul curţii; şi a stat în picioare pe ea şi a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer,
14 Şi a spus: Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine, nici în cer, nici pe pământ, care ţine legământul şi arată milă servitorilor lui, cei care umblă înaintea ta cu toată inima lor;
15 Tu care ai ţinut cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; şi ai vorbit cu gura ta şi ai împlinit cu mâna ta, precum este în această zi.
16 Acum, de aceea, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, spunând: Nu va lipsi bărbat din faţa ochilor mei care să şadă pe tronul lui Israel; numai copiii tăi să ia seama la calea lor să umble în legea mea, precum ai umblat tu înaintea mea.
17 Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău, David.
18 Dar va locui Dumnezeu într-adevăr cu oamenii pe pământ? Iată, cerul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o!