1 Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbaţii lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.
2 Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraţilor este să cerceteze un lucru.
3 Cerul pentru înălţime, pământul pentru adâncime şi inima împăraţilor este de nepătruns.
4 Îndepărtează zgura de pe argint şi argintarului îi va ieşi un vas.
5 Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului şi tronul lui va fi întemeiat în dreptate.
6 Nu te semeţi în prezenţa împăratului şi nu sta în picioare în locul celor mari;
7 Fiindcă mai bine este să ţi se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezenţa prinţului pe care ochii tăi l-au văzut.
8 Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu ştii ce să faci, când aproapele tău te face de ruşine.
9 Dezbate cauza ta cu aproapele tău şi nu dezvălui o taină altuia,
10 Ca nu cumva să te facă de ruşine cel ce îl aude şi dezonoarea ta să nu o poţi înlătura.
11 Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.
12 Ca un cercel de aur şi ca o podoabă de aur pur, aşa este un mustrător înţelept asupra urechii ascultătoare.
13 Ca răceala zăpezii în timpul secerişului, aşa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcoreşte sufletul stăpânilor lui.
14 Oricine se făleşte cu un dar fals este ca norii şi vântul fără ploaie.
15 Prin îndelungă răbdare este un prinţ convins şi o limbă blândă zdrobeşte osul.
16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îţi fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta şi să o vomiţi.
17 Retrage-ţi piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.
18 Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros şi o sabie şi o săgeată ascuţită.
19 Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt şi un picior scrântit.
20 Ca cel ce îţi scoate haina pe vreme rece şi ca oţetul pe silitră, aşa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
21 Dacă duşmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; şi dacă este însetat, dă-i să bea apă;
22 Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinşi pe capul lui şi Domnul te va răsplăti.
23 Vântul de nord alungă ploaia; tot aşa alungă o înfăţişare mânioasă limba calomniatoare.
24 Mai bine să locuieşti într-un colţ al acoperişului casei, decât cu o femeie arţăgoasă şi într-o casă largă.
25 Ca ape reci pentru un suflet însetat, aşa este o veste bună dintr-o ţară îndepărtată.
26 Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată şi ca un izvor spurcat.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; aşa şi pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.
28 Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.