1 Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a dăltuit cele şapte coloane;
2 Şi-a înjunghiat animalele, şi-a amestecat vinul, şi-a pregătit şi masa.
3 Şi-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetăţii:
4 Oricine este simplu, să se abată aici; şi celui ce îi lipseşte înţelegere îi spune:
5 Vino, mănâncă din pâinea mea şi bea din vinul pe care l-am amestecat.
6 Părăseşte pe nebuni şi vei trăi; şi mergi pe calea înţelegerii.
7 Cel ce mustră un batjocoritor îşi aduce ruşine; şi cel ce ceartă un om stricat îşi aduce lui însuşi o pată.
8 Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înţelept şi te va iubi.
9 Dă învăţătură unui om înţelept şi el va fi tot mai înţelept; învaţă un om drept şi el va creşte în învăţătură.
10 Teama de Domnul este începutul înţelepciunii, şi cunoaşterea celui sfânt este înţelegere.
11 Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulţite şi ani vor fi adăugaţi vieţii tale.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine însuţi eşti înţelept; dar dacă batjocoreşti, singur o vei purta.
13 O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă şi nu ştie nimic.
14 Fiindcă ea şade la uşa casei ei, pe un scaun, în locurile înalte ale cetăţii,
15 Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
16 Orice simplu, să se abată pe aici; şi celui ce îi lipseşte înţelegerea, îi spune:
17 Apele furate sunt dulci şi pâinea mâncată în taină este plăcută.
18 Dar el nu ştie că acolo sunt morţii şi oaspeţii ei sunt în adâncurile iadului.