1 Nu strigă înţelepciunea? Şi înţelegerea nu îşi ridică vocea?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
3 Strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la venire înaintea uşilor.
4 Vouă vă strig oamenilor; şi vocea mea este spre fiii omului.
5 Voi, cei simpli, înţelegeţi înţelepciunea; şi voi, proştilor, fiţi cu o inimă înţelegătoare.
6 Ascultaţi, căci voi vorbi despre lucruri măreţe, şi deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.