4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului
5 și ați uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când ești mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește și pedepsește pe orice fiu pe care-l primește.“
7 Răbdați încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?
8 Însă dacă voi nu aveți parte de disciplina de care au parte toți copiii, atunci sunteți copii nelegitimi, nu fii!
9 Mai mult, în cazul părinților noștri omenești, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?
10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, așa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.