1 Primul legământ a avut reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pe pământ.
2 A fost construit primul cort, în care erau sfeșnicele, masa și pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“.
3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“,
4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie și Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise și Tablele Legământului.
5 Deasupra erau heruvimii Slavei, umbrind locul ispășirii. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoții intrau periodic în primul cort pentru a-și îndeplini sarcinile,
7 însă numai marele preot intra în al doilea, și chiar și el numai o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului.
8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista.
9 Aceasta este o ilustrație a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât și jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârșire conștiința celui care se închina.
10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura și cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare și perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creații –
12 nu cu sânge de capre și de viței, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obținând astfel o răscumpărare veșnică.
13 Dacă sângele caprelor și al boilor și stropirea cu cenușa unei juninci îi sfințește pe cei pângăriți (având în vedere curățirea trupului),
14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veșnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăți conștiința noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15 De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemați să poată primi moștenirea veșnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ.
16 Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit.
17 Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu.
18 De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge,
19 pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână cărămizie și isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul,
20 spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“
21 În același fel a stropit cortul și obiectele folosite la închinare.
22 Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Așadar, a fost necesar să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor cerești, dar lucrurile cerești înseși aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea.
24 Nu este ca și cum Cristos ar fi intrat într-un loc sfânt făcut de om, o imagine a celui adevărat, ci El a intrat chiar în ceruri, ca să Se înfățișeze acum pentru noi în prezența lui Dumnezeu.
25 Nu că El trebuia să Se jertfească din nou și din nou, așa cum marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui,
26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la crearea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui.
27 Așa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata,
28 la fel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în legătură cu păcatul, ci pentru a-i mântui pe cei care-L așteaptă cu nerăbdare.