1 Acest Melhisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâlnit pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l-a binecuvântat,
2 iar Avraam i-a dat zeciuială din toate. Numele lui înseamnă, în primul rând, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, el este și „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“,
3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, și astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
4 Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din cea mai bună parte din pradă!
5 Acelora dintre fiii lui Levi, care sunt preoți, li se cere, potrivit Legii, să adune zeciuiala de la oameni, adică de la frații lor, chiar dacă ei se trag din Avraam.
6 Însă acest om, deși nu aparținea genealogiei lor, totuși a adunat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat, pe el, care avea promisiunile.
7 Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8 Într-un caz, zeciuielile sunt primite de oameni care sunt muritori, în altul – de cel despre care se depune mărturie că trăiește.
9 Și, într-un sens, prin Avraam, chiar Levi, cel care primește zeciuiala, a dat zeciuială,
10 pentru că el urma să fie urmașul lui Avraam, dar încă nu se născuse atunci când Melhisedek l-a întâlnit pe strămoșul său.
11 Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, pentru că poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie ar fi fost să mai vorbim despre un Alt Preot, Care să vină potrivit rânduielii lui Melhisedek, și nu potrivit rânduielii lui Aaron?
12 Atunci când este schimbată preoția, este necesară și o schimbare a Legii.
13 Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri a aparținut unei alte seminții, din care nimeni n-a slujit la altar.
14 Acum, este clar că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți.
15 Acest lucru este mult mai evident atunci când vine un Alt Preot, la fel ca Melhisedek,
16 Unul Care nu a devenit preot prin porunca unei legi pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
17 Căci este depusă următoarea mărturie: „Tu ești preot în veci potrivit rânduielii lui Melhisedek.“
18 Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă și fără vreun beneficiu,
19 pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,
21 dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești preot în veci.»“
22 În consecință, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
23 Într-adevăr, preoții au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea.
24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție permanentă.
25 De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.
27 Spre deosebire de alți mari preoți, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine.
28 Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârșit pentru totdeauna.