2 Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere și neascultare și-a primit o pedeapsă dreaptă,
3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul și ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit,
4 în timp ce Dumnezeu Își întărea mărturia prin semne și diferite minuni și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui.
5 Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim,
6 ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând: „Ce este omul ca să-Ți amintești de el și fiul omului ca să-Ți pese de el?
7 Totuși, Tu l-ai făcut cu puțin mai prejos decât pe îngeri și l-ai încoronat cu slavă și cu cinste;
8 i-ai pus totul sub picioare.“ Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse.