24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție permanentă.
25 De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.
27 Spre deosebire de alți mari preoți, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine.
28 Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârșit pentru totdeauna.