Romani 11 NTR

Rămășița lui Israel

1 Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.

2 Dumnezeu nu Și-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel?

3 „Doamne, Ți-au omorât profeții și Ți-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia și mie viața!“

4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“

5 Tot așa este și acum: există o rămășiță care a fost aleasă prin har,

6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har.

7 Și atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut; iar ceilalți au fost împietriți,

8 așa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de amorțeală, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de astăzi.“

9 Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laț, într-o pricină de cădere și într-o dreaptă răsplătire!

10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“

Mântuirea neamurilor

11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greșelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliți geloși.

12 Deci dacă greșeala lor a fost bogăție pentru lume, iar eșecul lor a fost bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!

13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea

14 încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei.

15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți?!

16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.

17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor și ai devenit părtașă la rădăcina bogată a măslinului,

18 nu te lăuda față de ramuri! Însă, dacă te lauzi, amintește-ți: nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine!

19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“

20 Așa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credință! Deci nu fi mândru, ci teme-te!

21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!

22 Uită-te deci la bunătatea și la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat.

23 Și chiar ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou.

24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?

Întregul Israel va fi mântuit

25 Fraților, nu vreau să nu știți această taină, ca să nu pretindeți că ați fi mai înțelepți decât sunteți: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor.

26 Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.

27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi șterge păcatele.“

28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani, spre binele vostru, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți, datorită patriarhilor lor.

29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt definitive.

30 Așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum ați primit îndurare datorită neascultării lor,

31 la fel sunt și ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi și ei (acum) îndurare.

32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să-Și arate îndurarea față de toți.

Laudă lui Dumnezeu

33 O, adâncul bogăției înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!

34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?

35 Cine I-a dat vreodată ceva, ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“

36 Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16