1 Oare nu știți, fraților, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domnește peste un om atâta timp cât trăiește el?
2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei, atâta timp cât acesta trăiește, însă dacă soțul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce privește legătura cu soțul ei.
3 Deci, dacă ea trăiește cu un alt bărbat câtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulterină, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat.
4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 Căci, în timp ce trăiam potrivit firii, patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte.
6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, și nu după vechea literă.
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuși eu n-aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aș fi știut ce înseamnă să poftești, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!“
8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață,
10 iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viață, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea.
11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât.
12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13 Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14 Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului.
15 Căci nu înțeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc!
16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.
17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!
19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac!
20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent.
22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu,
23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!
25 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului.