3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și acest lucru i s-a socotit dreptate.“
4 Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat,
5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este socotită dreptate.
6 Tot așa spune și David când vorbește despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socotește drept fără fapte:
7 „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ține în seamă vina!“
9 Așadar, această fericire este doar pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i-a fost socotită dreptate.“